Mitul din copilarie cum ca bomboanele strica dintii poate apune. Sigilarea dentara este una dintre cele mai moderne metode de preventie a cariilor dentare la copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii o recomanda alaturi defluorizarea generala si locala, igiena oro-dentara si igiena alimentatiei.
„Sigilarea se face atat la dintii temporari (de lapte) dar, mai ales, la cei permanenti, de obicei imediat dupa ce au erupt. Metoda se aplica in special pe dintii definitivi in intervalul de varsta 6 – 15 ani. Protejarea dintilor de lapte garanteaza sanatatea celor permanenti”. Astfel, se elimina riscul unor tratamente invazive care vor afecta structura dentara pe intreaga durata a vietii.
De ce este necesara sigilarea dentara?
Imediat dupa eruptie, molarii prezinta o morfologie cu santuri si fosete adanci, locuri unde se acumuleaza resturi alimentare si micro-organisme care initiaza caria dentara. Aceste santuri, mai degraba fisuri, au un diametru mai mic decat firul periei de dinti si sunt profunde.
Sansele atacului carios sunt astfel mai mari in ciuda igienei conventionale: spalatul sau curatarea dintilor. Ambele metode sunt ineficiente in indepartarea resturilor acumulate. Astfel acoperirea sau sigilarea acestor zone cu un material protector numit sigilant are un efect benefic si este considerata metoda cea mai sigura de profilaxie primara in special la copii.
Materialele folosite – sigilantii – sunt rasini compozite transparente sau opace. Sunt preferati sigilantii fotoactivi (cei care se intaresc cu ajutorul lampii cu ultraviolete).
Etapele de lucru pentru sigilarea dentara:
1) Curatarea suprafetei dintelui cu ajutorul unor periute rotative, neimplicand frezajul dintelui;
2) Gravarea dintelui (mordansare). Un gel cu consistenta fluida, in a carui concentratie intra si acid fosforic, este aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete, fiind lasat sa actioneze 15-30s, dupa care spatiul de lucru este spalat si uscat.
3) Aplicarea sigilantului se realizeaza cu instrumente speciale cu varfuri de unica folosinta. Sigilantul trebuie sa acopere toate santuril. Acesta se mentine 10-15s pentru a permite penetrarea si saturarea smaltului mordansat in mod optim, dupa care se fotopolimerizeaza.
4) Adaptarea functionala consta in refacerea morfologiei functionale a suprafetelor sigilate, indepartandu-se eventuale contacte identificate cu ajutorul hartiei de articulatie prin utilizarea pietrelor diamantate.
5) Reevaluarea pacientilor – dintii sigilati trebuie controlati periodic de catre medic, ideal la fiecare 6 luni.
Incidenta cariei dentare in urma sigilarii dintilor se reduce cu pana la 80%. Aceasta reprezinta metoda ideala in profilaxia cariei dentare la copii.
Sigilarea largita
Consta in aplicarea unui material compozit, de calitate superioara celui utilizat in sigilarea simpla, dar dupa ce santurile existente au fost curatate si usor largite. Largirea este necesara atat pentru a putea face o inspectie completa a santurilor dar si pentru a inlatura orice proces carios incipient.
Sigilarea largita este asemanatoare unor obturati ,deosebirea fiind realizarea unei cavitati atipice,care urmareste doar santurile si fosetele.Daca adancimea difera si se prezinta zone in care curatarea a depasit stratul superficial se poate opta pentru un material compozit,cu eliberare de flour mai lenta pentru a se obtine o rezistenta mai mare in timp. Ca si etape de tratament,sunt foarte asemanatoare cu cele dintr-o sigilare clasica,cu exceptia necesitatii exerezei dentinei alterate,adica intervenirii si curatarii santurilor care vor fi sigilate. Aceasta manopera de curatare este necesara in cazul prezentei punctelor negre,cariilor de suprafata,pentru a opriri dezvoltarea bacteriilor in acele zone si a salva dintisorii permanenti de atacul carios.
Este o atitudine de lunga durata. La calitatea curenta a materialelor compozite, rezistenta sigilarilor este evaluata la 7-10 ani.
Sigilarile inutile pot avea efecte negative?
Dincolo de categoria “If it ain’t broken, don’t fix it!” – “Daca functioneaza, nu-l repara!” si de efectele negative financiare asupra buzunarului pacientului, aplicarea de materiale de sigilare are o serie de efecte negative:
- Risc de fractura marginala a marialului de sigilare cu aparitia de zone retentive ce reprezinta zone ideale de debut pentru carii. In plus este nevoie de reinterventie asupra dintelui.
- Pierderea completa a materialului de sigilare ce duce la nevoia de reinterventie.
- Nevoia de monitorizare si reinterventie dupa o perioada mai mare sau mai mica de timp.
- Orice interventie asupra unui dinte are si efecte negative astfel ca numarul de interventii este finit.
Concluzii:
- Sigilarea dintilor este o atitudine benefica atunci cand exista o indicatie in acest sens.
- Sigilantul este bine sa se aplice cat mai curand dupa eruptia dintilor.
- “If it ain’t broken, don’t fix it!” – “Daca functioneaza, nu-l repara!”
sursa : http://www.csid.ro/ ,Dr Oana Barbuceanu
Comentarii recente