Obturaţia coronară reprezintă o metodă de tratament prin care se restaurează morfologia dinţilor care au suferit pierderi de substanţă dura în urmă proceselor carioase, traumatismelor sau din alte cauze.
Această manoperă este preferată de către pacienţi deoarece este o manoperă mai puţin invazivă decât realizarea unei coroane dentare şi în multe cazuri este mai indicată şi cu o longevitate asemănătoare altor metode de restaurare coronară.
La ora actuală există o multime de materiale folosite pentru obturaţia coronară însă în cele ce urmează va vom prezenţa pe cele mai folosite şi indicate de către medici în urma studiilor şi proprietăţilor acestora.
Materiale de obturatie coronară
Compoziţie
- Argint 65-70%
- Staniu 25-30%
- Cupru 0-6%
- Zinc 0-2%
Proprietăţi
- Stabilitatea dimensională: în prima faza se contracta, în a două faza suferă o expansiune, urmând ca în ultima faza să prezinte o contracţie uşoară
- Dilatare tardivă: în cazul contaminării cu apă la preparare
- Rezistenţă la compresiune: în strat subţire se fracturează de aceea sunt necesare cavităţi retentive şi în strat mai gros
- Rezistenţă la tracţiune: inferioară rezistenţei la compresiune.
- Duritate: ridicată
- Conductivilitate termică: bun conducător de căldură
- Porozitate: poate prezenţa bule în cazul unei cantităţi mari de mercur
- Coroziune: se corodează în mediul acid
- Nu are efect toxic
- Determina colorarea dintelui (aspect negricios)
Indicaţii
- Obturarea cavităţilor de clasa I, II şi V
- Obturatii armate
- Reconstituiri coronare la nivelul suprafeţei ocluzale
Compoziţie
- Faza organică: monomer de baza, monomer de dilutie, aditivi
- Faza anorganică: cuarţ cristalin, oxizi metalici, fluorură de bariu, aluminosilicati
- Agenţi de cuplare: organo-silani
Proprietăţi
- Stabilitate volumetrică foarte bună
- Separaţie marginală mică
- Porozitate mică
- Conductivitate termică asemănătoare smalţului
- Elasticitate mai mare decât a ţesuturilor dure dentare
- Stabilitate cromatică bună
- Nu sunt toxice
- Prezintă adeziune chimică la ţesuturile dure dentare
- Absorbţie de apă: grad mic
Indicaţii
- Obturarea cavităţilor clasele I, II, III, IV şi V
- Protezarea fixă (fixarea adeziva)
- Reconstituirea bonturilor
- Sigilări de şanţuri şi fosete
- Fixarea faţetelor din ceramică, compozit şi a bracket-urilor
Cimenturile Ionomere de Sticlă 
Compoziţie
- Pulberea: oxid de aluminiu, oxid de siliciu, fluorură de sodiu, fluorură de calciu, fosfat de aluminiu, fluor
- Lichidul: acid poliacrilic/acid polialchenoic/apă distilată
Proprietăţi
- Timpul de priză: 4-8 minute
- Rezistenţă la compresiune bună
- Gradul de elasticitate mic
- Solubilitatea în apă prezintă o medie de 1%
- Stabilitatea dimensională: 4,4%
- Stabilitatea coloristică este superioară materialelor compozite
- Prezintă un anumit grad de porozitate
- După priză cimenturile ionomere de sticlă devin rugoase
- Prezintă adeziune chimică la ţesuturile dure dentare
- Nu necesită gravaj
- Au proprietăţi cariostatice: eliberează fluor
- Adera în prezenţa apei
Indicaţii
- Cimentarea adezivă a coroanelor şi a punţilor dentare
- Obturatii coronare clasa a V-a şi leziuni cuneiforme
- Folosirea că liner sau că obturatie de baza
- Restaurări de bonturi
- Sigilări de şanţuri şi fosete
- Tehnici de colaj
- Obturatii coronare pe dinţi temporari
- Obturatii retrograde post rezectii apicale
Comentarii recente